O poveste de viață poate fi și o incursiune în biografia generației. Mai ales atunci când se referă la slujitori ai muzelor care exprimă și spiritul epocii.
Cei mai „supuși vremurilor” dintre creatorii artelor vizuale sunt sculptorii.
Creația lor a fost și rămâne condiționată de mijloacele de expresie și de difuzare, de credințele și interdicțiile politice sau religioase, de anii „vacilor grase” sau „slabe” din vremea lor.
Biografia și opera unui sculptor, născut și format în regimul comunist, cu viața marcată de euforia sfârșitului său și speranța în viitorul aurit al culturii și artei românești, merită interesul contemporanilor.
Fie și numai din perspectiva acestor cotituri ale istoriei.
Prezentul demers îl animă și intenția acestor reprezentări.
Creația lor a fost și rămâne condiționată de mijloacele de expresie și de difuzare, de credințele și interdicțiile politice sau religioase, de anii „vacilor grase” sau „slabe” din vremea lor.
Biografia și opera unui sculptor, născut și format în regimul comunist, cu viața marcată de euforia sfârșitului său și speranța în viitorul aurit al culturii și artei românești, merită interesul contemporanilor.
Fie și numai din perspectiva acestor cotituri ale istoriei.
Prezentul demers îl animă și intenția acestor reprezentări.
Petre Stoicu este un modelator sensibil al marilor suprafețe agitate în care volumele sunt scutite de povara detaliului, accentul expresiv concentrându-se pe conture și muchii sfâșiate de lumină. La această lecție, deprinsă probabil de la Mircea Spătaru, se adaugă ambiția viziunii monumentale și o reală capacitate de a tatona cu lăcomie în cele mai diferite direcții și ipostaze ale sculpturii. Petre Stoicu șovăie încă dar, am spune, cu destulă competență profesională, între compoziția figurativă cu caracter monumental, studiul de nud și portret (zona cea mai vulnerabilă a abilităților sale), simbolismul abstract de inspirație brâncușiană (forme germinative) și lucrări de plein-air imitând cu succes urmele geologice integrate naturii. Odată dobândit curajul opțiunii stilistice, Petru Stoicu va câștiga, suntem siguri, și în planul ideilor, o autonomie de care arta sa are, de acum, nevoie.
Călin Dan, critic de artă
Revista „Arta”, 1982
Călin Dan, critic de artă
Revista „Arta”, 1982
